Sindromul lacrimilor de crocodil

Ai mai auzit până acum de sindromul lacrimilor de crocodil? Află mai multe informații, chiar de la un medic oftalmolog!

Ce este sindromul lacrimilor de crocodil?

Cu toții am auzit, la un moment dat, expresia „lacrimi de crocodil” care are la bază un adevăr. În momentul în care, crocodilul iese din apă, secreția lacrimală crește pentru a menține umiditatea ochiului și este accentuată de alimentație. Studiile efectuate de către cercetători, au constatat că în timp ce se hrănesc, crocodilii lăcrimează (“Crocodilul plânge pentru prada sa”).

Sindromul lacrimilor de crocodil, cunoscut ca și sindromul Bogorad sau lăcrimare gustativă, este o afecțiune rară în care bolnavii plâng în timp ce mănâncă, deoarece există o comunicare anormală între structurile lacrimale și cele salivare. Potrivit studiilor de specialitate, acest sindrom apare ca urmare a lezării nervului facial (VII), iar fibrele nervoase secretoare ale acestuia ajung să inerveze glanda lacrimală, nu glanda parotidă, așa cum este normal. Această afecțiune poate să fie congenitală sau poate să fie dobândită (ca o complicație după paralizia Bell, intervenții chirurgicale locale, traumatism).

Sindromul lacrimilor de crocodil apare la aproximativ 6 până la 9 luni după paralizia Bell.

Cum se manifestă sindromul lacrimilor de crocodil?

Sindromul Bogorad se caracterizează printr-o lăcrimare excesivă ca urmare a stimulării gustative, adică în momentul în care mănânci sau bei, îți dau lacrimile pe partea lezată (lăcrimare ipsilaterală). Acest fenomen poate fi declanșat chiar și de mirosul alimentelor.

Simptomele sindromului lacrimilor de crocodil pot include:

Plâns involuntar în timpul mesei sau în timpul altor activități, cum ar fi mestecarea.
Hiperlăcrimare (epifora) : Eliberarea excesivă de lacrimi în timpul mesei sau a altor stimulente.
Hipersalivare : Producție excesivă de salivă în timpul mesei sau în timpul altor activități.

Acest sindrom poate prezenta și alte simptome datorate conexiunilor anormale între fibrele nervoase, precum sincineziile care reprezintă contracții anormale ale mușchilor feței. Asfel, în timp ce vorbești sau zâmbești, un ochi se poate închide involuntar. Aspectul general este cel al unui tic facial.

Sindromul lacrimilor de crocodil este un diagnostic de excludere. Examinarea cu lampă cu fantă a ochiului și a anexelor se face de obicei pentru a exclude alte cauze ale epiforei (obstrucția ductului lacrimal, dacriocistita cronică, stenoza punctuală, conjunctivita). În plus, în sindromul lacrimilor de crocodil, examinarea clinică a ochiului și a anexelor acestuia va fi în limite normale. Secreția lacrimală bazală poate fi evaluată folosind testul Schirmer.

Cum se tratează sindromul Bogorad?

Injectarea de toxină botulinică (botox) reprezintă tratamentul actual pentru sindromul lacrimilor de crocodil fiind o metodă eficientă care îmbunătățește calitatea vieții. Injectarea se efectuează direct în glanda lacrimală, efectul său mentinându-se aproximativ 6 luni de zile. Repetarea administrării de toxină botulinică prin injectare ar putea însă afecta, în timp, producția normală de lacrimi care au rolul de a lubrifia ochiul. Deoarece sindromul lacrimilor de crocodil este un sindrom rar, este important ca acesta să fie diagnosticat corect la debut.

Mesaj de luat acasă

Deși nu este o patologie des întâlnită, este important să fiți conștienți de ea. Astfel, pacienții cu paralizie Bell ar trebui să fie investigați dacă prezintă hiperlăcrimare în timp ce mănâncă și urmăriți timp de 6-9 luni pentru a confirma diagnosticul.

Articol elaborat de: